Diversitatea care ne unește
de Laura Gamulea
Vă puteți imagina o Terra cu șapte miliarde de exemplare umane identice? Ce monotonie! Numai gândul ăsta ne poate aduce în pragul unui leșin din plictiseală, iar realitatea ar fi de nesuportat. Norocul nostru că Universul ne-a făcut diferiți. Diferiți ca înfățișare, ca inteligență, diferiți ca moștenire genetică și moștenire materială, diferiți în gândire și simțire, în preferințe și nevoi, diferiți sub aspect geopolitic și social, diferiți în educație și cultură. Dar așa diferiți cum suntem, toți ne dorim câteva lucruri simple dar atât de prețioase: sănătate, pace, bucurie, iubire, prieteni, familie și fericire – măcar din când în când. Astea toate ne apropie, oricât de diferiți am fi.
Se știe că societățile și locurile cele mai captivante și mai fermecătoare sunt cele mai “pestrițe”, cele în care diversitatea reprezintă atuul principal. New York, Tokio, Londra, Paris, Hong Kong sunt atractive nu doar ca obiective turistice sau centre de afaceri, ci mai ales pentru că sunt cunoscute ca locuri cosmopolite, aglomerate în diversitate. Diversitate de naționalități, religii, etnii, mentalități și culturi.
În Londra sunt doar 20% londonezi. Restul sunt străini – rezidenți, turiști, imigranți ce vorbesc aproximativ 300 de limbi și crează o aglomerație diversă fără de care metropola ar fi un banal oraș de provincie cu un orologiu în centru.
Știați că cel mai bun material genetic uman este cel format din gene diferite? Cu cât mai diferite, cu atât mai bogat e “produsul”. Ăștia suntem noi, românii. Nația prin venele căreia curge sânge amestecat de latin și slav, arab și turc, hun și tătar, grec și armean, celt și țigan. Poate de-asta suntem în multe privințe atât de nehotărâți, căci se luptă genele între ele.
În spiritul celor de mai sus, putem spune că Dobrogea este cea mai pestriță regiune a țării din punct de vedere al diversității etnice. Diversitate alcătuită din: o pătură serioasă de români peste care s-au așezat ceva turci și tătari, ceva armeni și greci ce-și învârt între degete șirul de mărgele, câțiva albanezi umbriți de chinezii veniți cu bețișoarele-n cutiile cu orez, arabi veniți cu shaworma să-l concureze pe Mc’Donald, iar peste toți domnește o altă pătură, de macedoneni cu nunți sofisticate, țigani cu drame telenovelistice și isteții evrei omniprezenți pe tot mapamondul. Mă și mir că se mai vorbește romănește pe-aici! Și în spațiul public se vorbește numai romănește! Asta înseamnă respect. Reciproc! Respectul tuturor etniilor pentru nația adoptivă și respectul românilor pentru etniile ce ne colorează cultura, obiceiurile, tradițiile.
Ne bucurăm ca niște copii de Ramadan-ul și Ramazan-ul musulmanilor, căci fiecare dintre noi are un prieten, un vecin sau un coleg care-i oferă savuroasele baclavale făcute la ei acasă; geamia și moscheea sunt obișnuite ochiului nostru. Savurăm pofticios minunata brânză macedonească, pe lângă care franțuzeasca “brânză albastră” este doar o fandoseală insipidă.
Influența mass-media
Interesant este faptul că atitudinile cele mai ostile față de etniile din România se manifestă în zonele unde acestea sunt cel mai puțin prezente. Un exemplu elocvent este faptul că atitudinea cea mai ostilă față de maghiarii din Transilvania se manifestă în regiunile Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova. Realitatea din Transilvania este că românii și maghiarii conviețuiesc într-un mod firesc. Iar restul țării primește informații despre puținele excepții doar din mass media. Ea, “doamna mass media” are un rol decisiv în determinarea acestei atitudini ostile “la distanță”.
Este incontestabilă importanța mass media în orice societate, impactul uriaș pe care aceasta îl exercită, precum și rolul său în educația și cultura noastră. Mass media este cea care ne spune tot ce se întâmplă în altă parte decât “aici”, ne informează și, indirect, ne influențează în formarea propriilor opinii. Din păcate, în goana de senzațional, o serie de acțiuni, fapte, situații, ne sunt prezentate contorsionat sau, pur și simplu, o banală întâmplare ni se prezintă ca fiind un mare conflict. Poate că de aceea există o percepție negativă a maghiarilor din Transilvania, de către cei aflați la distanță.
“O educaţie bine fãcutã poate întotdeauna sã scoatã dintr-un suflet, oricare ar fi el, partea folositoare pe care o conţine.” – spunea cândva Victor Hugo.
Parafrazându-l, îndrăznesc să afirm că o mass media rău intenționată poate întotdeauna să scoată dintr-o societate, oricare ar fi ea, partea nocivă pe care o conține. De aceea, se impune să avem maturitatea de a decanta falsul senzațional de adevărul banal și de a fi mai rezervați când judecăm un sporadic așa-zis conflict etnic, când, în realitate, este doar un conflict interuman.
Minoritățile etnice, prin contribuția lor la viața culturală, științifică și economică, prin spiritul de conviețuire și acceptare reciprocă pe care-l generează, reprezintă un atu și o bogăție pentru noi.
Interculturalismul românesc și dobrogean promovează toleranţa şi valorificarea diversitaţii, ne stimulează curiozitatea, ne bucură și ne îmbogățește.
Este diversitatea care ne unește!