Ce vrem noi, oamenii? Chiar dacă fiecare individ e unic în felul său, marea majoritate dintre noi ne dorim aceleași lucruri (materiale sau spirituale): sănătate, fericire, împlinire, o familie armonioasă, un serviciu bun, o casă primitoare, prieteni loiali și multe altele.
Ce obținem: niciodată pe toate. Sau nu pe toate simultan, nu când ne dorim sau când avem nevoie.
Ne străduim. Muncim, învățăm, ne plângem celor din jur de nereușitele noastre sau, mai grav, suferim în tăcere. Iar suferința, chiar și din cel mai banal motiv, ne duce către tristețe, anxietate, blocaje psihice și emoționale. Toate aceste stări produc, mai devreme sau mai târziu, afecțiuni fizice sau mintale pe care apoi nu le mai putem gestiona.
Să anticipăm și să prevenim. Iar dacă nu reușim asta și deja ne confruntăm cu stări problematice, să cerem ajutorul specialiștilor. Deseori n-avem timp, disponibilitate sau mijloacele necesare pentru a merge la un specialist. Sau nici măcar nu conștientizăm cât de mult ne-ar ajuta un specialist.
Dacă pentru diverse indispoziții fizice (dureri trecătoare de cap, răceli, junghiuri, banale lovituri sau tăieturi) nu alergăm la medic ci ne tratăm acasă cu câteva pastile, similar și pentru indispozițiile psihice sau emoționale avem la îndemână autohipnoza. E mai simplă decât sună, doar că nu suntem familiarizați nici cu denumirea, nici cu procedura.
Autohipnoza este utilizată pe scară largă în hipnoterapia modernă. Aceasta poate lua forma unei hipnoze efectuate prin intermediul unei rutine învățate. Hipnoza poate ajuta la gestionarea durerii, a anxietății, a depresiei, a tulburărilor de somn, a obezității, a astmului, a afecțiunilor pielii. Cei care ajung să stăpânească bine această practică, își pot îmbunătăți concentrarea, memoria, rezolvă mai ușor problemele, își atenuează durerile de cap și chiar își pot îmbunătăți controlul emoțiilor.
Dacă pentru hipnoză este nevoie de un specialist, autohipnoza se poate învăța și o avem la îndemână oricând. Atunci când se predă autohipnoza, un cuvânt sau o frază se dau pacientului pentru a le repeta. Acest lucru nu va funcționa decât dacă pacienții folosesc în mod deliberat cuvântul sau fraza pentru a se hipnotiza pe ei înșiși. Nu este greu și, într-o formă simplificată, noi toți o practicăm intuitiv. O numim imaginație, visare, viziune. Pentru a avea efect asupra unui scop bine definit, este necesară o concentrare mai mare și bine țintită.
Autohipnoza – fără a fi numită așa – este frecvent practicată de către sportivi, artiști și alte categorii de persoane supuse emoțiilor intense (examene, concursuri, apariția în fața unui public). Recent, campionul mondial la înot David Popovici spunea într-un interviu:
Vizualizez foarte mult cursele înainte şi îmi imaginez orice scenariu care se poate întâmpla. Îmi imaginez tot şi asta cred că mă ajută să fiu exact în momentul ăla şi să nu poată să mă ia absolut nimic prin surprindere. Mi-am imaginat o cursă bună, o cursă pe care o câştig, pentru că asta îmi doresc.
Cu alte cuvinte, David practică o formă de autohipnoză care îl ajută să se concentreze și să câștige în competiții.
De fapt, autohipnoza înseamnă atenție concentrată și sugestibilitate crescută ce are ca scop tratarea unor îngrijorări sau a unor tulburări: frică irațională, insomnie, dependențe, trac.
Eficența ei depinde mult de modul în care o facem, iar acest mod se învață. Specialiștii ne stau la dispoziție și, odată învățată autohipnoza, o putem practică oricând, oriunde. Un fel de ”leac” la purtător.